Istoria bijuteriilor - cum au apărut și cum au evoluat de-a lungul timpului
14.11.2022Bijuteriile au făcut întotdeauna parte din viața noastră, dar nu au fost la fel de accesibile în trecut. Podoabele purtate în vremurile de mult apuse ofereau regilor sau conducătorilor acelor vremuri mai multă putere, chiar dacă bijuteriile nu erau aveau un aspect atât de spectaculos ca în zilele noastre.
În trecut, bijuteriile din oase, colți de animale, pietre sau pene erau cele mai apreciate, până când pietre semiprețioase și cele prețioase au putut fi prelucrate cu ajutorul tehnologiei. Bijuteriile au o istorie bogată, în funcție de zonele în care erau utilizate, iar mai multe despre trecutul acestor podoabe o să descoperiți în următoarele rânduri.
Istoria bijuteriilor este extrem de interesantă și ne ajută să înțelegem importanța lor și modul în care erau folosite de strămoșii noștri.
Începuturile bijuteriilor
Bijuteriile sunt niște accesorii foarte ușor de asortat și de purtat la orice fel de articol vestimentar. Pentru bărbați sau pentru femei, bijuteriile au avut o istorie interesantă care merită cunoscută și analizată.
Primele bijuterii ar fi existat încă de acum 25.000 de ani. Era vorba despre coliere din oase de pește, bijuterii din orice găseai pe lângă tine, pietre, pene, oase, scoici lemn, piei de animale. Metalele și pietrele prețioase, semiprețioase au venit mai târziu, pe măsură ce am învățat cum să le prelucrăm și ce să facem cu ele după. Încă de acum 100.000 de ani omul tot încearcă să se împodobească și folosea scoicile, așa că nu e de mirare că evoluția bijuteriilor a avut un ritm susținut.
Indiferent de materialele din care erau făcute și de cât de mari sau de mici erau, cât de bine arătau, bijuteriile au avut un singur scop: să exprime bogăția, rangul sau chiar apartenența, afecțiunile față de o anumită persoană.
Pentru că mai toate civilizațiile și popoarele au pornit de undeva de pe malul unei ape și s-au stabilit acolo, accesul la depozitele aluvionale de minerale a fost foarte simplu. De acolo și aurul și pietrele prețioase și încercările de transformare ale acestor materiale atât de importante în istoria bijuteriilor.
Primele bijuterii cu design rudimentar sunt de acum 7000 de ani. Au fost găsite bijuterii din os, chihlimbar, ceramică sau cupru, bronz. Indiferent de epoca și de bijuterii, de forma lor, acestea au avut o evoluție strâns legată de evoluția personală și colectivă a epocii în care apar.
Bijuteriile la Sumerieni
Sumerienii au fost un popor pentru care bijuteriile erau foarte importante. Stă mărturie numărul mare de bijuterii găsite în mormântul celebrei regine Puabi, datate ca fiind din anul 3000 i.Hr. Corpul era „îmbrăcat” într-un fel de halat făcut din aur, argint și lapis lazuli, dar și agat sau cornelina, cu margini inferioare decorate cu aur, cornelina, lapis lazuli. Amuletele sub formă de pește tot din aur și lapis lazuli și diademele de la nivelul capului, fixate pe o bandă din aur completau lista de bijuterii deosebite găsite în mormântul său.
Bijuterii și ornamente din bijuterii s-au descoperi și în Comoara din Ur, secolul 14 i.Hr., în care au fost găsite obiecte decorative din aliaje de aur și argint, multe pietre semiprețioase roșii și albastre, coliere, cercei sau ace de păr, brățări și pandantive, statui, pudriere, toate din aceste pietre.
Oamenii care confecționau bijuteriile foloseau tehnici precum granulația și filigranul; bijuteriile sumeriene erau folosite ca obiecte decorative, ornamentale la bărbați și femei, reprezentau statutul unei persoane, cât de bogată era, se foloseau și la înmormântări și ca ofrande în temple, dar și la nunți, sub forma de daruri, moșteniri. Idolii și statuetele împodobite cu bijuterii sumeriene erau un instrument spiritual excelent în toate ceremoniile.
Bijutierii pricepuți au inventat ideea de bijuterie sumeriană prin 2750 i.Hr. ca un upgrade la bijuteriile asiriene în 1200 i.Hr. Bijuteriile antice sumeriene erau făcute în special din cupru, argint, aur, electrum. Multe decorațiuni și bijuterii sumeriene antice aveau jasp, agat, cristal, carnelian, calcedonie, onix și sardonix.
Bijuteriile mesopotamiene antice erau și un instrument util în diplomație, un motiv de război, dar și un instrument al campaniilor militare, mai ales în perioada asiriană. Bărbații mesopotamieni purtau brățări, cercei, coliere, bentițe sumeriene, femeile purtau cercei mari sub formă de semilună, flori din foi de aur, curele, coliere mari, ace de rochie și inele din metale prețioase.
Bijuteriile în Egiptul Antic
În Egiptul Antic, bijuteriile erau folosite de fiecare dată când aveau loc înmormântările faraonilor. Sunt celebre bijuteriile în număr foarte mare din mormântul faraonului Tutankamon, bijuterii confecționate cu o măestrie extraordinară de către aurarii bijutieri. Sicriul era din aur, mumia avea doar bijuterii peste ea, diademe, coliere, amulete, brățări, pandantive, cercei, inele, toate rafinate și realizate cu mare atenție la detalii.
După cum vedem deja aurul era la mare căutare și era folosit mereu în Egiptul Antic, la fel și pietrele prețioase și semiprețioase, turcoaz, malachit, ametist, granat sau lapis lazuli, onix, alabastru și porfir, serpentin și amazonit. Formele bijuteriilor obținute erau diferite și multiple, se mai foloseau argintul și bronzul pentru bijuteriile egiptene și obiecte decorative. Turcoazul și turmalina împodobeau cercei, brățări, coliere, mânecile de la tunici.
Interesant era că în Egiptul Antic toată lumea purta bijuterii, indiferent de statut și de avere. Cei foarte săraci înlocuiau materialele scumpe cu pietre, scoici, dinți de animale și oase. Pentru egipteni, bijuteriile aveau calități magice și protejau de boli, de rău și aduceau noroc. Scarabei cu bijuterii, amulete, toate cu un design fascinant și interesant erau purtate de cei mai înstăriți și de faraoni. Oamenii de rând purtau bijuterii din cupru, egiptenii cu bani și faraonii purtau doar bijuterii din aur. Creativitatea celor care realizau bijuterii nu avea limite.
Bijuteriile egiptene antice erau și o monedă perfectă pentru un comerț înfloritor. Cantități mari de bijuterii au fost descoperite în regiuni din Orientul Mijlociu, Asia Minor sau în Mediterană.
Bijuteriile în China Antică
În Epoca Zhon din China Antică am asistat la o dezvoltare a artelor, dar și a meșteșugurilor. Așa că am avut o mulțime de bijuterii din bronz, jad, obiectele erau ornamentate cu multe bijuterii, motivele tradiționale tipice Chinei Antice, al spiralei, al arabescurilor, al împletiturii fiind prezente peste tot. Multe bijuterii din China Antică aveau forma nasturilor, broșelor, pandantivelor, obiectelor cu tematică animalieră, dar se obțineau și obiecte pentru ritualuri.
Bijuteriile în China au apărut încă din Neolitic, 5000 i.Hr., pe măsură ce oamenii au învățat să le fabrice am avut și talismane care protejau oamenii care ajungeau să le poarte și care ofereau și o idee despre statusul acesteia. Femeile și bărbații din China Antică purtau tot felul de bijuterii, ace de păr, inele, brățări, centuri cu pietre prețioase, jad.
Cele mai populare tipuri de design erau dragonul și pasărea Phoenix, dragonii albaștri erau marca a regalității. Coralul și turcoazul se foloseau în bijuterii obținute prin tehnica filigranării.
Cele mai vechi bijuterii chinezești sunt din Dinastia Shang Yung, amuletele din jad fiind primele executate. Centurile erau ornamentate cu catarame din bronz, dar în dinastiile următoare au fost realizate seturi de centuri cu plăci lucrate în jad și agate.
În dinastiile Han și Tang au fost făcute ace de păr din aur masiv, mai târziu fiind obținute din folii metalice fine decorate atent cu aur granulat, dar și cu ajutorul unei tehnici mai moderne, cu mici plăci de argint turnate și bronz decorat. Motivele predilecte erau cele cu animale, flori, pești, metalul fin lucrat era cel mai folosit. S-au schimbat și decorațiunile perforate în plăcuțe de aur, au apărut și filigranele din plasă.
Din Dinastia Ming s-a introdus montura primitivă a pietrelor fine, prețioase. Brățări, cercei, coliere, toate aveau pietre prețioase și un design deosebit, tipic perioadei în care erau realizate.
Bijuteriile în India Antică
Bijuteriile în India Antică erau din aur, argint, din aliaje, se confecționau foițe de aur foarte fine. Cam toate bijuteriile aveau perle și fildeș, dar și diamante, rubine, smaralde, acvamarin și ametist, beril. De câte ori era posibil se încrusta bijuteria cu perele și pietre prețioase, semiprețioase, aurul și fildeșul fiind la mare căutare.
Cei 5000 de ani de tradiție a bijuteriilor și-au spus cuvântul, astfel că în India Antică vedeam peste tot brățări, coliere, cercei, erau colorate și sofisticate. Artizanii știau să prelucreze extrem de bine și să dea valoarea pietrelor semiprețioase, carneol, agata, turcoaz, să fațeteze pe cele prețioase. Cerceii erau lucrați manual și erau din argint, email, pietrele prețioase și semiprețioase erau sculptate în forme sofisticate.
Până la un punct în istoria Indiei bijuteriile erau create doar pentru decorarea idolilor și pentru temple, dar pe măsură ce oamenii au învățat cum să prelucreze și să lucreze cu materiale interesante și pietre prețioase și semiprețioase toată lumea a ajuns să poarte o bijuterie. Ca și la alte popoare, și la indieni bijuteriile protejau și erau simbol al statutului social.
Bijuteriile la civilizațiile de Azteci, Mayasi și Incasi
Civilizația aztecă avea o înclinație spre bijuteriile din aramă și spre obiectele de lux. Jadul, ametistul, turcoazul și sideful de scoică erau principalele materiale pentru bijuteriile aztece. Se purtau măști decorate cu bijuterii în timpul ceremoniilor religioase, aurul și argintul se combinau adesea cu pene, piele, pietre, scoici și formau bijuterii unicat.
Purtau bijuterii doar cei bogați, împărații aveau coliere și cercei. Bijutierii își dedicau întreaga viață realizării de bijuterii aztece, cam toate bijuteriile erau colorate, se creau mozaicuri cu pietre prețioase, se folosea adesea cuprul, argintul și aurul, dar se foloseau și scoicile, lemnul, roca, obsidian. Pietrele prețioase la mare căutare erau quartul și jadul, opalul. Toate bijuteriile aztece erau bine șlefuite și aveau detalii interesante.
Bărbații azteci purtau ornamente și bijuterii în nas, aveau bijuterii în buze. Nu lipseau din arsenalul de bijuterii pandantivele, brățările, brățările pentru picioare, inelele. Bijuteriile aztece aveau forme inspirate din natură, semnificația lor religioasă fiind una foarte importantă.
Mayasii nu se prea pricepeau la prelucrarea metalelor, nici nu prea se găseau metale, dar asta nu însemna că nu au avut și ei bijuterii diverse. Foloseau os, lemn, pietre, scoici, jad, topaz și obsidia la realizarea de coliere, brățări, inele, cercei, bijuterii pentru nas, buze. La nivelul capului aveau diferite ornamente cu bijuterii cu dinți de jaguar sau crocodil, de exemplu.
Bijuteriile mayase au o vechime de peste 5000 de ani. Pe măsură ce s-au descoperit mai multe metale, mayasii au început să încorporeze în bijuteriile lor și bronz, aur, argint. Jadul era la loc de cinste și era considerat mai important decât aurul sau argintul.
Religia se reflectă în bijuteriile din perioada mayasa, bărbații și femeile purtau același tip de bijuterii, doar bărbații bogați purtau bijuterii în nas, în buze. În mormintele regilor, exact că la faraonii egipteni, s-au descoperit și bijuterii, mai toate din jad.
Civilizația incasa prefera aurul și argintul că metale pentru bijuterii. Se aplicau plăci din aur pe mantii și discuri care reprezentau Soarele, doar cei bogați aveau dreptul să poarte asemenea bijuterii. Bărbații incasi aveau pandantive din aur și argint foarte mari, discuri pentru păr, centuri cu bijuterii. Metalul fixat pe mantia femeilor era decorat cu diverse figurine, clopoței din aur, aramă, argint. Cele mai multe bijuterii incasa au fost topite și duse în Spania când au venit invadatorii spanioli.
Bijuteriile din aur puteau fi purtate la ocazii speciale sau la ceremonii religioase și de către omul de rând. Alte materiale folosite pentru bijuteriile incase erau cuprul, lemnul, penele, scoicile, materiale textile fine, pietre prețioase colorate. Colierele erau purtate atât de femei, cât și de bărbați și erau din aur masiv, aveau mult aur. Brățările erau doar pentru femei, ele le purtau adesea și erau decorate cu fibre de alpaca, scoici, pietre prețioase. Războinicii purtau protecții pentru piept, aurul și cuprul ofereau informații despre statusul războinicului.
Regele incas și nobilii purtau cercei foarte grei și mari, pietrele prețioase erau folosite alături de aur și la sandale.
Bijuteriile în Grecia Antică
Grecii antici erau foarte atenți la bijuterii și la forma lor, la calitatea materialelor folosite. Se folosea aur filigranat, la capitolul artă decorativă aurarii greci erau cei mai buni. Bijuteriile cu pietre prețioase erau foarte rare, ei nu credeau în puterile lor. Cercei sau coliere, pandantive grecești, medalioane, toate erau foarte bine gândite și rafinate.
Diademele și cerceii mari și grei erau bijuterii specifice acestei perioade, cerceii erau din aur, broșele și medalioanele pentru păr erau comune mai ales după moartea lui Alexandru Cel Mare. Medalionul sculptat avea doar chipul său cât a trăit acesta, prin lege. De coliere se agățau pandantive micuțe, mai vedeam și mărgele din aur și filigran pentru par. Pandantivele erau doar sub formă de vase din aur masiv și de cruce uneori.
Stilul bijuteriilor grecești s-a format la confluența dintre influențele mediteraneene și a celor feniciene. Pietrele prețioase de importau din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia Minor. Designul bijuteriilor grecești antice era inspirat din natură, floră, faună, era legat de umanitate, zeități, dar puteam observa și forme geometrice interesante. Bărbații purtau brățări și inele, designul bijuteriilor era din ce în ce mai complex, colierele aveau zeci de frunzulițe de aur, de exemplu.
Bijuteriile în Imperiul Roman
Romanii adorau aurul, așa că este firesc să avem bijuterii romane din aur masiv. Se foloseau și pietre prețioase, metale de calitate, au apărut multe inele de aur doar pentru ambasadori, nobili, senatori la început, dar s-au răspândit la toți cei cu un rang social inferior, s-au purtat și de către soldați.
Bijuteriile romane erau mari în general, supradimensionate, aveau pietre colorate, rubine, safire, smaralde, topaz, chihlimbar, jasp, onix, lapis lazuli, carneol, peridot. Designul bijuteriilor era unul foarte diferit și interesant. Erau aduse perle din Golful Periș, smarald sau peridot din Egipt, carneol sau onix tocmai din Persia, safir din India și Sri Lanka.
La romani vedeam broșe și brățări din aur purtate peste tot. Femeile aveau brățară spin la nivelul brațului, luptătorii romani aveau brățări din aur pentru protecție. Temele proprii se împleteau cu temele împrumutate de la alte culturi în privința bijuteriilor romane. Brățara șarpe era cea mai cunoscută în Imperiul Roman și a fost preluată de la greci conform specialiștilor în bijuterii.
Femeile adorau să poarte cercei și pentru că erau purtați mereu și erau prea grei deformau lobul urechilor. Brățările din bronz, os erau și ele tipice epocii romane din istoria bijuteriilor. Multe brățări erau confecționate din șist, un material moale care se folosea pentru bijuterii complexe.
Inelele erau confecționate din argint, aur, bronz, fier, șist, aveau și pietre prețioase uneori. Colierele de turcoaz erau la fel de comune și aveau forme și un design dintre cele mai îndrăznețe.
Bijuteriile la Daci
Despre bijuteriile dacice nu se știu prea multe lucruri. Se face referire adesea la tezaurul și la bijuteriile de pe teritoriul țării noastre, la cele de la Sarmizegetusa. Dacii preferau brățările din aur masiv, bogat împodobite, asta pentru că dacii se pricepeau de minune la prelucrarea metalelor. Meșterii daci prelucrau aur, fier, argint, bronz, confecționând inele, brățări, aplici, fibule, lanțuri ornamentale și obiecte decorative.
De altfel, în vremea lui Decebal la Sarmizegetusa erau cele mai mari ateliere metalurgice europene. Argintarii confecționau în atelierele lor coliere, brățări, inele, broșe, catarame. Multe brățări, coloane, inele împodobeau corpul dacilor, nasturii, aplicele și pandantivele fixate pe stofe fiind ceva comun pentru acele vremuri. Doar bogații aveau podoabe din aur pur. Brățările spiralice din aur masiv rămân de departe cele mai importante exemple de bijuterii dacice. Colierele cu pandantive dacice se purtau alături de cercei realizați prin tehnica împletirii, a gravării.
Evoluția Bijuteriilor
În istoria bijuteriilor evoluția a fost necontenită. După ce a fost depășită epoca romana a urmat perioada Imperiului Bizantin, cea Medievală sau Perioada Renascentistă, cea Industrială, perioade în care bijuteriile s-au rafinat, designul a căpătat noi valențe și simbolistica a fost dominată de credințele și obiceiurile epocii. Cu fiecare perioadă ce a trecut bijuteriile au devenit din ce în ce mai impunătoare și mai interesante și au avut caracteristici ce au impresionat în rândul oamenilor care trăiau în acele epoci.
Perioada Imperiului Bizantin
Continuare a tradițiilor romane, bijuteriile bizantine, din Imperiul Bizantin, eru la mare căutare și au fost apreciate în epoca. Bijuteriile bizantine au avut un rol deosebit de important în decorarea personală în restul lumii medievale. În Imperiul Bizantin, bijuteria exprima statusul unei persoane și era și un instrument diplomatic. Oamenii „liberi” purtau inele de aur, doar împărații purtau safire, smaralde, perle. Împărații alegeau de multe ori ce bijuterii purtau cei din jurul lor.
La fel ca și la romani, și bizantinii se foloseau de pietre prețioase pentru a decora bijuterii diverse. Cele mai multe pietre veneau din Est, contactele cu țările din Est aduceau și granate, beril, corindon și perle la Constantinopol. Aurul se extrăgea din interiorul granițelor Imperiului, se mai găsea și argint. Bizantinii preferau bijuterii foarte colorate, adorau efectul policrom obținut prin folosirea emailului pe lângă pietre prețioase.
Pietrele prețioase erau rotunjite, polizate și găurite. Un fir de aur trecea prin găuri și așa pietrele se atașau una de alta ca să formeze un colier frumos, un pandantiv sau cercei, brățări. La multe bijuterii bizantine se va observa o repetare a motivelor apărute pe aurul folosit la realizarea lor. Alte bijuterii întâlnite în Imperiul bizantin erau lanțurile, inele cu forme clasice, dar și lanțuri de corp. Brățările și inelele erau cele mai populare bijuterii.
Ceva atipic pentru bijuteriile din acea perioadă era folosirea monedelor pe post de bijuterii sau folosirea lor pentru a obține bijuterii mai mari. Bijuteriile ajungeau să fie făcute cadou între fețe regale, unele erau ornamentale. Ciudate erau și piesele de cap, cu plăci solide de aur.
Perioada Medievală
Evul Mediu vine cu o diferențiere între bijuteria pentru bărbați și cea pentru femei. Se purtau coroane sau broșe speciale, inele masive, sceptre pentru a defini rolul în societate. Bărbații purtau de regulă mai multe bijuterii pe măsură ce averea lor era mai mare. Erau preferate inelele la bărbați, simbolistica lor era mai puternică.
Influență Cruciadelor a fost una definitorie pentru bijuteriile din perioada medievală, și perioada bizantină a avut influența sa asupra bijuteriilor din Evul Mediu. Ca și la alte popoare, și bijuteriile medievale aveau puteri magice, erau din aur și argint, din aramă și aliaj alb de cositor și plumb. Pietrele prețioase și semiprețioase decorau bijuteriile și puteau fi diamante, rubine, safire, smaralde, dar aveam și perle, granat, turcoaz, ametist, coral, onix, chihlimbar. La început, până în secolul 14 se șlefuiau pietrele.
Bijuteriile se purtau peste tot, pe haine, păr, sub formă de centuri, curele, cleme, broșe, butoni, elemente decorative pălării. Se adăugau coliere, pandantive, brățări și inele. Inelul rămâne însă cea mai populară bijuterie din Evul Mediu - inele erau din aur, argint, geme, la oamenii de rand aveam inele din aramă, aliaj alb de cositor și plumb.
Pe lângă formele clasice și un design la care te așteptai, bijuteriile medievale includeau și accesorii și elemente de fixare pentru haine, „puncte” pentru capătul șiretului, nasturi, insigne pentru curele, decorațiuni, poșete. Copiii purtau bijuterii din materiale cât mai scumpe în funcție de statutul social al părinților.
Perioada Renascentistă și Epoca Victoriană
În Perioada Renascentistă a adus cu ea o creștere a disponibilității pietrelor prețioase datorită dezvoltării comerțului și expunerii la alte culturi. Bijuteriile cu pietre prețioase erau la modă, smaraldul, topazul, amazonitul sau turcoazul persan, peridotul, opalul, granatul și ametistul fiind preferatele bijutierilor renascentiști.
După încoronarea lui Napoleon Bonaparte stilul și grandoare bijuteriilor înfloresc în Franța anilor 1800. Apar cerceii cu diamante sau inelele cu diamante, broșe și coliere pline de diamante. Bijuteriile devin treptat obiecte ornamentale cu valoare personală și nu mai sunt deloc simple obiecte cu valoare materială și socială. Din secolul 15 se șlefuiesc pietrele prețioase și semiprețioase, toate bijuteriile trec la statutul de podoabe ale corpului.
Medalioanele portret erau la mare căutare, toate curțile regale căutau bijuterii cât mai interesante. Heliotropul, jaspul și cristalul s-au tot folosit în perioada Renașterii, bijuteriile de atunci erau strălucitoare și colorate, aveau valoare personală. La nivel de design aveam scorpionii care apăreau pe mai toate bijuteriile importante și mai scumpe, vedeam și lanțuri mari și pandantive pentru a simboliza statusul unei persoane.
Prin secolul 17 aveam bijuterii din aur sau aurii purtate la haine negre, hainele pastelate sau în culori mai deschise mergeau cu pietre prețioase colorate și cu perle.
Epoca Victoriană a adus bijuteria de doliu. Originile sale par să fie în jurul decesului Prințului Albert în 1861, când Regina Victoria a purtat haine negre și bijuterii negre. Parul uman era ceva tipic pentru bijuteria din era Victoriană, apăreau coliere ce conțineau fire de păr de la decedat, de exemplu. Ca să vă faceți o idee, în secolul 19 se exportau în Anglia peste 50 de tone de par uman, deci bijuteriile de doliu erau la mare căutare.
Mișcarea de Arte și Meserii din anii 1800 a adus o schimbare în cazul bijuteriilor. Erau eliminate mașinăriile din procesul de producere. Totul se făcea manual, nu se mai foloseau metale prețioase sau chiar așa de prețioase și pietre prețioase scumpe, diamante. Cuprul, argintul, alama erau la mare căutare pentru un design aparte.
Perioada Industrială
Deja în Perioada Industrială diamantele sunt cele mai importante pentru bijutieri. Tematicile botanice sunt la mare căutare, apar în designul bijuteriilor, purtarea lor a fost o forma de manifestare a personalității.
Vestimentațiile în culori închise cerea bijuterii din aur, nuanțele pastele mergeau bine cu pietre prețioase sau perle. Evoluția socială a creat o piață pentru o cantitate uriașă de bijuterii, bijuteriile aveau prețuri pe care clasa de mijloc și le permitea deja. Se produceau rapid cu diverse echipamente moderne, s-a inventat și tehnica placarea cu aur electrică, aliajele metalice s-au folosit în locul aurului și al argintului, s-au produs foarte multe imitații de pietre prețioase.
Bijuteriile din perioada industrială sunt caracterizate de un eclectism de inspirație gotică, renascentistă, grecească, romană, roccoco, naturalistă, indiană, romantică. Tot în secolul 19 au apărut și firme mari care produceau bijuterii de calitate pentru noua clasă burgheză foarte bogată. Gusturile clientelei burgheze se reflectau în bijuteriile produse de aceste firme. Cea mai veche firmă este cea fondată de către Peter Carl Fabergé în St. Petersburg în 1870. În firma sa se foloseau foarte multe pietre prețioase și semiprețioase variate.
Dezvoltarea mișcării Art Nouveau la final de secol 19 a reprezentat o reacție împotriva imitației stilurilor antice, cu accentul pus mai degrabă pe crearea de pietre prețioase. Efectele cromatice și designul deosebit au fost apreciate în acea epocă.
Noile bijuterii erau realizate din orice materiale care exprimau noua simbolistică sau ideile decorative. Componente vegetale și animale, figuri feminine, formau baza compozițională pentru bijuteriile din era industrială. Bijuteriile din perioada Art Nouveau se axau pe erotism, moarte, simbolistica din jurul acestor concepte fiind transpusă în bijuterii din sticlă, email sau corn.
Dorința femeilor de a vota la alegeri publice a dus și la schimbări sociale și de ținută. La hainele colorate s-au adăugat broșe, coliere, cercei colorați exact că articolele vestimentare, reprezentând feminitatea și dorințele acestora.
Bijuteriile azi
În prezent, bijuteriile sunt purtate indiferent de vârstă sau statut social. Asistăm la o libertate conceptuală foarte mare, se poartă aurul, argintul, bijuteriile scumpe sunt valoroase și sunt apreciate, pietrele prețioase sunt preferate în locul celor semiprețioase. Se folosesc de regulă materiale convenționale, uneori prea banale, aur, platină, argintul, dar și cele neconvenționale.
Cele mai căutate metale prețioase din ziua de astăzi sunt aurul alb, galben, roz, platina de bună calitate pentru bijuteriile masculine, argintul pentru unele bijuterii terapeutice. Nu sunt uitate nici sticla, pielea, lemnul, plasticul și polimerii.
Deja tehnicile de producție sunt sofisticate, se fațetează, se polizează cu instrumente moderne, se forjează și se opacizează, se nuanțează bijuteriile. Pietrele de sinteză și materialele polimerice sunt importante, bijuteriile sunt de acum alegeri personale și sunt purtate oricând dorește persoana care le-a cumpărat.
Lanțurile și inelele sunt tipic masculine astăzi, broșele sunt pentru femei, la fel și cerceii sau colierele, brățările. Dar și bărbații cochetează cu ideea de a purta niște bijuterii mai feminine, așa că linia de demarcație dintre cele două tipuri de bijuterii este foarte fină.
Non-metalele au fost introduse în designul bijuteriilor moderne, plasticul și materialele textile sunt la mare căutare, iar creativitatea dusă la extrem este un atuu al celor mai buni bijutieri de pe piață.
FAQ: Întrebări frecvente despre istoria bijuteriilor
- Care este cea mai veche bijuterie din lume?
Cea mai veche bijuterie din lume a fost descoperită în Maroc. Este vorba despre un set de mărgele cu cochilii perforate care au o vechime de peste 142.000 și 150.000 de ani. Cochiliile sunt provenite de la melcii de mare, iar descoperirea a fost făcută în perioada 2014-2018. Peștera Bizmoune este locul în care au fost descoperite aceste bijuterii considerate a fi cele mai vechi din lume. Peștera este situată la 16 km de coasta Atlanticului din zona de sud-vest a Marocului.
- Ce materiale erau folosite în antichitate pentru realizarea bijuteriilor?
Bijuteriile din trecut erau produse din diferite materiale ușor de găsit pe acele vremuri. Pietrele, plantele, oasele de pește, lemnul sau penele sunt cele mai întâlnite astfel de materiale care stăteau la baza bijuteriilor purtate de oamenii acelor vremuri. În prezent, pietrele prețioase și semiprețioase sunt ușor de prelucrat și devin adevărate piese de artă după ce trec prin acest proces de prelucrare.
- Când au apărut bijuteriile din aur?
Aurul a început să fie folosit pentru bijuterii încă din perioada Imperiului Roman sau cel Egiptean. Chiar și în acele vremuri, aurul era considerat un metal rar și foarte prețios, iar persoanele care purtau aceste bijuterii câștigau respectul celorlalți și aveau un statut apreciat în comunitate. Coroanele regilor din acele vremuri erau ornate cu aur și alte pietre prețioase.
- Când au apărut bijuteriile cu diamante și pietre prețioase?
Primele bijuterii din diamante și pietre prețioase au fost prelucrate la începutul secolului al XIX-lea. Folosirea acestor diamante era posibilă doar după ce treceau printr-un proces complex de șlefuire. Tot în acea perioadă, bijuteriile au început să fie disponibile tuturor persoanelor, indiferent de pătura socială din care făceau parte.
Surse foto:
metmuseum.org
astteria.com
gallerybyzantium.com
wikimedia.org
medias.gazette-drouot.com